Inchizitia

Pe un esafod de fiare si de lemne-nconjurata Sta la stalpul infamiei, o femeie condamnata...

Isi asteapta in tacere, flacara mistuitoare Ce va arde blasfemia si un trup de vrajitoare...

O eretica-mbracata intr-o rochie cernita...

Va fi arsa-n vazul lumii, ce aclama-nsufletita...

" Moarte! Moarte, diavol negru! ", strigau oamenii in cor...

Lume plina de pacate si cu stramb judecator...

Ea privea spre Sfanta Cruce! Ce cu forta i s-a pus...

Si apoi scruta cu fulger, Cardinalul ce sta sus...

Inchizitia nemiloasa, in proces fara-ndurare, A gasit-o vinovata si de Diavol slujitoare...

Cardinalul o priveste... Ochii larg si i-a deschis...

Parca vede chiar Satana, intr-un trup de om trimis...

Porunceste sa se-aprinda, rug ce arde in vapai...

Facand semn usor cu mana, catre cruzii sai calai...

Flacara pe rug se-ntinde...

Vrajitoarea lung priveste...

Si in clipa cea din urma, la eterne se gandeste...

Se va-ntoarce pentru-o vreme!...

Suflete va pedepsi!...

Dupa ce cenusa-n vanturi, oamenii-i vor risipi...

Trupul tremura in spasme...

Ochii negri lacrimau...

Limbi de flacari o-nconjoara...

Chip si trup ii mistuiau...

Fara glas, fara cuvinte...

Fara strigat, disperare...

Pleaca-ncet din ochii lumii, far-a cere indurare...

Noaptea Cardinalul singur...

In odaia luminata, Doar de sfesnicul de aur, din tavita argintata...

Adancit, cazut in ganduri...

Si ciudate presimtiri...

Depana cu ochii mintii, ruguri...flacari...naluciri...

Fara veste sau pricina, sfesnicul se stinge!...Iata!...

Cufundand in intuneric, toata camera deodata!...

Ras in hohot!...De femeie!...

In urechi l-a strabatut!...

Sfinte carti imprastiate, de pe masa i-au cazut!...

Pe la geam dupa perdele, un trup sumbru a zarit!...

Si un chip ascuns in umbra, in vesmant negru cernit...

Eminenta se-ngrozeste!...Nici sa strige nu putea!...

Si in piept pentru vecie, inima i se oprea...